Lion Mentor Association militează prin documentarele proprii, dezbateri publice și blogging pentru respectarea drepturilor omului – la libertate, la exprimare, la informare corectă, la opțiune, la educație și nu în ultimul rând la alegere. Lion Mentor Association militează pentru informare corectă, echilibrată și independentă, din surse fără conflicte de interes. Dincolo de cifrele oficiale despre eficacitatea și raportul risc-beneficiu asociate vaccinării, există un număr notabil de riscuri și reacții adverse menționate de producătorii de vaccinuri, chiar în prospectele vaccinurilor. În aceste condiții, ne menținem punctul de vedere în ceea ce privește legea obligativității vaccinării și anume că decizia efectuării acestui act medical trebuie să aparțină strict părinților, în conformitate cu art. 13. al legii 46/2003, Legea Drepturilor Pacientului, care spune că pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa. În concluzie, vaccinarea fiind un act medical, ai dreptul s-o refuzi!
Bucureşti, 19 aprilie 2017
Către Ministerul Sănătății,
Domnule Ministru,
Prin prezenta exprimăm pe larg poziţia Coaliţiei faţă de proiectul de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației in România la http://www.ms.ro/acte-normative-in-transparenta/:
A: OBSERVAȚII ȘI OBIECȚIUNI CU CARACTER GENERAL
În primul rând, considerăm că acest proiect de lege nu este generat de nicio motivație de utilitate sau necesitate, orice îmbunătățire a activității curente de vaccinare putându-se face prin amendamente aduse cu bună-credință legislației deja existente (a se vedea propunerile făcute mai jos, la pct. C infra).
Niciun alt medicament sau procedură medicală nu deține o legislație specială în peisajul legislativ românesc, astfel cum propune Ministerul Sănătății prin acest proiect de lege dedicat EXCLUSIV vaccinurilor și procedurii de vaccinare.
În al doilea rând, în întreg ansamblul său, proiectul de lege afișat de Ministerul Sănătății în transparență decizională este ilegal, neconstituțional și profund abuziv, și din aceste motive este în totalitate lovit de nulitate pentru încălcarea mai multor dispoziții legale, constituționale și comunitare, după cum vom detalia în cele ce urmează.
Principalul aspect care preocupă este obligativitatea.
În esență și cu precădere, acest proiect de lege își propune să reglementeze :
– obligarea cetățeanului de a fi vaccinat, exclusiv în forma și cu respectarea procedurii propuse de Minister;
– raportarea cetățenilor către instituții menite a le aplica sancțiuni;
– înregistrarea datelor medicale personale aparținând cetățenilor (adulți și minori, deopotrivă), inclusiv a acelor date protejate de relația de confidentialitate medic-pacient, în baze de date constituite special pentru a centraliza activitatea de vaccinare la nivel național (cum este, de exemplu, Registrul Electronic Național de Vaccinări), folosirea și dezvăluirea acestor date, fără acordul expres prealabil al cetățenilor
– sancționarea acelor cetățeni care refuză să furnizeze aceste date personale sau să se supună (sau să își supună propriii copii) unei proceduri medicale ce comportă riscuri pentru sănătatea și viața lor, prin acuzarea acestora de “neglijare medicală” și “rele tratamente aplicate minorului”;
– identificarea acelor medici care exprimă opinii contrare sau neîncredere în procedura vaccinării și anihilarea lor profesională. Se prefigurează conclusiv pedepsirea oricărui medic care ar asocia vaccinarea cu vreun efect advers.
Totodată, proiectul de lege încalcă grav dispoziții legale de prim rang din sfera legislației aplicabile în materia sănătății, a drepturilor la viață, sănătate și integritate corporală, precum și libertăți fundamentale de conștiință și opțiune religioasă. Astfel:
1. Drepturile pacientului; consimțământul informat
Potrivit dispozițiilor Capitolului III “Consimțământul pacientului privind intervenția medicală” și în special ale art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, “Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa.”
Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 litera d) din aceeași lege, astfel: prin „intervenție medicală” se înțelege “orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic, ori de reabilitare”, deci include în mod neechivoc și vaccinarea.
Conform art. 6 din aceeași lege, “Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.”
Prin introducerea conceptului de “acord prezumat”, proiectul de lege încalcă prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv articolul 600 (1) : “Pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, […], conform prevederilor alin. (2) si (3), pacientului i se solicită acordul scris.
(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, […] sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.
(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.”
Or, nerespectarea articolului 660 atrage după sine răspunderea cadrelor medicale așa cum este prevăzută în articolul 662 din Legea sus-menționată: “Medicul curant, […] răspund atunci când nu obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia, […].”
Obținerea consimțământului pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia înaintea efectuării oricărui act medical reprezintă o normă deontologică fundamentală în relația medic-pacient, prevazută în Codul Internațional al Eticii Medicale, în Declarația de la Geneva și în Jurământul lui Hipocrate depus de orice medic la începutul carierei sale.
Conform art. 382 din aceeași lege, “Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”
În legătură cu acest concept de “acord prezumat”, există decizia Curții Constituționale nr. 306/2012 dată în dosarul nr. 1.311 D/2011 legat de participarea copilului petentului la “ora de religie”: Curtea a respins acțiunea petentului, aratând că acesta avea dreptul de a opta ca al său copil să nu frecventeze ora de religie, acest drept fiind consacrat atât în dreptul intern cât și de numeroase convenții internaționale la care România este parte.
2. Drepturile parentale
Părintele este și trebuie să rămână singurul îndreptățit să ia decizii în legătură cu propriul copil. Este evident că în conținutul noțiunii de drepturi și responsabilități ale părinților intră cu prisosință și acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003.
A nu recunoaște acest drept – ca element esențial al ansamblului drepturilor și obligațiilor parentale – înseamnă a anihila drepturile parentale și responsabilitatea legală a părinților în privința copiilor lor, prin forța coercitivă a statului, ceea ce este o măsură inacceptabilă și inimaginabilă într-o societate de drept.
Constituția, la art. 48 intitulat “Familia”, arată că: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, text care de altfel este reluat și de Codul Civil la art. 258.
Tot Codul Civil la art. 261 “Îndatorirea părinților” arată că: “Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori.”
Totodată, art. 487 din Codul Civil intitulat “Conţinutul autorităţii părinteşti” prevede că “Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, […], potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului”.
Riscurile și reacțiile adverse pe care le presupune această procedură medicală care este vaccinarea, precum și ingredientele vaccinurilor, fie prezentate în cuprinsul prospectelor acestora sau chiar necunoscute de nimeni (nici măcar de autoritățile care aprobă punerea lor pe piață) datorită faptului că sunt considerate „secrete industriale”, sunt prin ele înseși suficiente pentru a declara cu certitudine procedura vaccinării ca fiind purtătoare de riscuri, ca atare numai un părinte informat, după o aprofundată chibzuință și cântărire a situației personale a copilului, luând în considerare contextul medical familial, cu istoricul său imunologic, alergologic, genetic, poate decide să și le asume sau nu în privința acestuia.
3. În privința drepturilor și libertăților fundamentale, proiectul de lege încalcă numeroase dispoziții legale și constituționale.
3.1 Citim în art. 71 din Codul Civil “Dreptul la viaţă privată”:
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private. (
2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, […], fără consimţământul său […].
(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a […] informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”
3.2 Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil „Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
3.3 Este încălcat principiul inviolabilităţii libertăţii persoanei, reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României și de art. 64 din Codul Civil, prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, cu atât mai mult cu cât proiectul de lege reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără, ba chiar împotriva voinței exprese și exprimate în prealabil a părinţilor.
3.4 Este de asemenea încălcat flagrant dreptul constituţional la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei, prevăzute de art. 22 alin. 1 din Constituţia României. “Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Actul vaccinării este considerat un act medical preventiv, care este și trebuie să rămână facultativ, deoarece nu există o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.
Înseși prospectele vaccinurilor existente pe piață enumeră riscuri mici, medii, și majore, mergând până la deces 2,3,4, . Nu există practic nici o garanţie, medicală sau juridică, împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin. Mai mult, însuși proiectul de lege amintește de riscurile inerente procedurii vaccinării, prin faptul că încearcă să reglementeze, de o manieră improprie și incompletă, despăgubirea persoanelor afectate de vaccinuri.
3.5 Este de asemenea încălcat principiul constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia, în măsura în care nu există un acord prealabil efectuării acestuia.
3.6 Sunt totodată încălcate dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu există analize risc-beneficiu realizate în mod științific pentru vaccinuri, deci nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de către Statul Român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.
3.7 Art. 61 din Codul Civil stipulează că “(1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege” și că “(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei”, așadar sacrificarea copiilor care ulterior devin afectați de vaccinare pentru un ipotetic interes al societății nu este admisibilă.
3.8 Prin prevederile sale, care ar interzice accesul într-o instituție de învățământ fără carnetul de vaccinari la zi sau calendarul de recuperare a vaccinărilor omise sau amânate, proiectul de lege încalcă dreptul fundamental la educație, prevăzut în Constituţia României, la art. 32, alin. 1: „Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare“, precum și dispozițiile art. 51 (1) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale”, și ale art. 52 (1) din legea menționată: “Ministerul Educației Naționale, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, precum și inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, […] sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru facilitarea accesului la educația preșcolară și asigurarea învățământului general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii”.
3.9 Încălcat este și dreptul la libertatea conştiinţei, consacrat de art. 29 din Constituţia României: ”(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată […]”. Or, proiectul de lege nu menționează dreptul de bază al părinţilor de a refuza administrarea vaccinului, precum orice altă procedură medicală, din motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă), în special pentru motivul că anumite vaccinuri au printre ingrediente celule provenind de la foetuși avortați5,6,7, sau de la animale.
3.10 Conform art. 53 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns numai în cazurile expres și limitative prevăzute, anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav. Or tocmai recurenţa epidemiilor în cadrul populaţiilor vaccinate8,9,10,11, și desele efecte adverse ale procedurii indică eficienţa nesigură a vaccinării în masă şi importanţa discutabilă în consolidarea sănătăţii publice (spre exemplu, România este cea mai vaccinată țară împotriva TBC și totodată are cele mai multe cazuri de TBC din Europa ; de amintit este și eșecul major al vaccinării cu BCG din 2012, când extrem de mulți bebeluși au dezvoltat efecte adverse severe, fapt ca urmare a căruia vaccinul a fost retras de pe piață , ).
4. Proiectul de lege încalcă importante dispoziții de aplicabilitate comunitară, cuprinse în convenţii internaţionale. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut într-o lege este în contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic în general, reglementări legate de drepturile pacienţilor, consimţământul informat şi obligaţiile autorităţilor medicale. Este vorba despre Declaraţia de la Helsinki privind experimentele și cercetările biomedicale (1962-1989) (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (1947) (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (1978) (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva (1948), Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) (în special art. 3, 18, 25, 36), Tratatul privind Uniunea Europeană (2007) (Art. 2, 3 şi 6 referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului), Codul Internațional al Eticii Medicale (1949), Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (1950), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966, ratificat de România în 1974), Charta Socială Europeană (1961), Declarația de la Lisabona privind Drepturile Pacientului (1981), Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina (2000), etc.
5. În plus, subliniem faptul că teoria de “imunitate de turmă”, utilizată drept justificare și bază pentru întregul efort internaţional de vaccinare în masă este pusă sub semnul întrebării de însemnaţi membri ai comunităţii ştiinţifice mondiale17,18,19 ca atare până la apariția unor studii primare solide care să o dovedească, această teorie nu poate fi considerată decât un mit, o teorie devenită dogmă. De altfel, poziția oficială a comunității medicale despre imunitatea vaccinală limitată în timp, frecventele nereuşite ale vaccinurilor în a produce anticorpi, transmiterea de virusuri de la vaccinați către persoane nevaccinate20,21,22 , dar mai ales nenumăratele epidemii pornite în sânul comunităţilor integral vaccinate23,24,25,26,27 spulberă mitul imunităţii de turmă realizabile prin vaccinare .
6. Tot în Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, în Capitolul IV “Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului”, se arată, la art. 21, că „Toate informațiile privind starea pacientului, […] datele personale sunt confidențiale […]”, iar art. 22 precizeaza „Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.”
De asemenea, conform art. 25 (1) “Orice amestec în viața privată, familială a pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care această imixtiune influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului.” Conform art. 37, “Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.”
7. Nu mai puțin, acțiunile cerute medicilor prin proiectul de lege încalcă grav deontologia medicală. Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora. Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale ale căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şi controversate în ce priveşte eficienţa. Astfel, literatura ştiinţifică medicală și studiile efectuate indică faptul că vaccinurile pot provoca: deces30 , boli autoimune31,32,33,34,35,36 , boli neurologice37,38 , autism39,40,41,42,43,44,45,46,47 , encefalită48, convulsii febrile și epilepsie49, diabet (tip I)50 , sindromul morţii subite a sugarului51,52,53,54, alergii55,56, astm57, intoleranțe alimentare58, dermatită atopică59 şi alte afecţiuni grave60,61 , (șoc anafilactic, paralizie, diverse neuropatii62,63,64, encefalită, encefalopatie, meningită, sindromul Guillain-Barre, disfuncții cognitive cronice65 etc). Respectatul site www.greenmedinfo.com a cules un număr de peste 300 de referințe bibliografice din Biblioteca Națională de Medicină www.pubmed.org cu privire la efectele adverse ale vaccinării (peste 200 de efecte adverse distincte, inclusiv deces), ca și numeroase studii privitoare la contaminarea vaccinurilor66,67 , și la izbucnirea de epidemii în rândul populațiilor intens vaccinate68 . Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili au fost condamnați să plătească despăgubiri victimelor69 , aproximativ un milion de dolari pentru fiecare caz. Citim cu îngrijorare în proiectul de lege că statul își propune, cu lejeritate, să acorde compensații celor afectați de asemenea efecte adverse din bugetul public.
8. Prevederile legale anterior menționate trebuie citite în coroborare cu cele ale Legii 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, care în CAPITOLUL III: Reguli speciale privind prelucrarea datelor cu caracter personal, la art. 7 Prelucrarea unor categorii speciale de date, precizează că „Prelucrarea […] datelor cu caracter personal privind starea de sănătate […] este interzisă”, or, niciuna dintre situațiile de excepție prevăzute de lege (la art. 9 din Legea 677/2001), situații în care prelucrarea acestui tip de date cu caracter special ar fi permisă, nu este în mod real îndeplinită, apărând eventual doar la nivel declarativ, în textul proiectului de lege în discuție.
9. Ca un corolar, proiectul de lege privind vaccinarea populației din România este ilegal întrucât încalcă întreg cadrul legislativ în vigoare și de asemenea ignoră principiul ierarhiei actelor juridice, conform căruia printr-un act juridic de forță inferioară nu se poate abroga sau modifica, nici măcar implicit, un act normativ de forță juridică superioară, cum este legea organică și cu atât mai mult însăși Constituția României.
10. Norme de drept penal
Atragem atenția și asupra faptului că, prin acțiunile de vaccinare soldate cu vătămari sau/și punerea vieții în pericol, agenții vaccinatori (producătorii, distribuitorii, medicii, decidenții, etc.) devin subiect activ al unor infracțiuni din sfera penală, cum ar fi:
– Omorul calificat (cf art. 189 Cod Penal)
– Lovirea sau alte violenţe (cf art. 193 Cod Penal) („(2)Fapta prin care […] este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”)
– Vătămarea corporală (cf art. 194 Cod Penal) („(1)Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe: a)o infirmitate; b)[…] afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; […] e)punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”)
– Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (cf art. 195 Cod Penal) („Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 şi art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani”)
– Vătămarea corporală din culpă (cf art. 196 Cod Penal) („(3)Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. (4)Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”)
– Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (cf art. 203 Cod Penal) (”(1)Omisiunea de a […] anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”) – legat de omisiunea de raportare a efectelor adverse ale vaccinării într-o manieră expeditivă, corectă și completă
– Infracţiuni contra umanităţii (cf. art. 439 Cod Penal) („(1)Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte: […] g)vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane; j)persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional; se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”)
B: ANALIZA PROIECTULUI DE LEGE PE ARTICOLE
În cele ce urmează vom face o analiză a proiectului de lege, pe articole.
Cap. I
Art. 1
Art. 1, pct. (1) – Activitatea de vaccinare este deja reglementată.
Solicităm dovezi științifice, bazate pe surse primare, că vaccinarea previne categoric boli transmisibile, precum și pentru afirmația că vaccinații ar face „o formă mai ușoară a bolii”.
Art. 1, pct. (2) – afirmația “Prin prezenta lege este garantat si promovat interesul superior al copilului”: având în vedere efectele adverse asociate cu actul vaccinării, menționate în prospecte, numeroasele cazuri raportate de părinții de copii afectați, și care de asemenea sunt menționate chiar în proiectul de lege, cum se poate afirma că legea obligativității vaccinării garantează interesul superior al copilului?
Art.1, pct. (3) – în privința unor cetățeni ale căror religii le interzice vaccinarea, această prevedere nu respectă principiul libertății religioase.
Art. 2
Art. 2, pct. (1) – Considerăm că statul trebuie să asigure dreptul la sănătate al cetățenilor prin facilitarea unor servicii de sănătate optime, iar nu prin reglementarea obligării cetățeanului de a le accesa. Cetățeanul are DREPTUL, iar nu obligația, să acceseze serviciile puse la dispoziție de stat, în vreme ce statul are OBLIGAȚIA de a le furniza și a oferi acces cetățenilor la aceste servicii în schimbul contribuțiilor plătite de aceștia la bugetul de sănătate.
Art. 2, pct. (2) – considerăm că activitățile pe care statul trebuie să le reglementeze cu prioritate în scopul asigurării stării de sănătate a cetățenilor sunt cele care vizează asigurarea de servicii medicale de bază. Aceste servicii sunt în acest moment deficitare în multe zone ale țării, iar în unele zone defavorizate lipsesc cu desăvârșire. Având în vedere că vaccinarea se poate aplica doar unor indivizi în perfectă stare de sănătate, abia după ce se va asigura o funcționalitate perfectă a fazei 1, adică după ce sunt asigurate complet nevoile primare – de viata și medicale (hrană suficientă și de calitate, sisteme de apă potabilă și canalizare funcționale la standarde adecvate, aer curat, igienă, etc.), s-ar putea discuta de prevenția bolilor.
Art. 2, pct. (3) – solicităm să se facă publică programa de studiu pe care o asigură statul la ora actuală în cadrul facultății de medicină, în scopul însușirii noțiunilor de “vaccinologie”
Art. 2, pct. (5) – solicităm să se facă publice criteriile pe baza cărora se stabilește că o situație epidemiologică devine “specială”, precum și care este autoritatea care verifică îndeplinirea acestor criterii și ar declara situația specială. Este obligatoriu să se asigure că o asemenea autoritate ar fi independentă și imparțială.
Art. 2, pct. (6) – efectele adverse menționate de prospectele vaccinurilor, numeroasele cazuri de copii afectați de vaccinare, precum și faptul că însuși proiectul de lege menționează la art. 2 pct. (7) arată că nu există vaccinuri “sigure”.
Art. 2, pct. (7) – solicităm reformularea acestui articol, astfel: “Statul român, prin Ministerul Sănătății, SE OBLIGĂ să asigure imediat ulterior momentului producerii unui efect advers despre care există o posibilitate cât de mică de a fi fost produs de vaccinare, condiții optime pentru diagnosticare și tratament la standarde internaționale (în mod simetric cu afirmația că vaccinurile sunt “eficace și sigure, corespunzătoare standardelor internaţionale”, în baza unor fondurilor speciale constituite din contribuțiile producătorilor de produse farmaceutice care comercializează vaccinuri pe piața din România, precum și din contribuțiile tuturor celor aflați pe întreg lanțul furnizării serviciilor de vaccinare (spre exemplu, dar fără limitare la, transportatori, depozitari, medici vaccinatori etc). Suplimentar, din aceleași surse, Statul român se obligă să asigure și compensarea oricăror efecte adverse și/sau invalidante ale vacinurilor (în cuantumul și în termenele prezentate în anexa la prezenta lege). Toate tratamentele și compensările menționate mai sus se vor efectua în baza diagnosticului stabilit de medicul curant al pacientului, fără nicio altă confirmare suplimentară, iar statul va asigura condițiile raportării situației constatate în condiții de confidențialitate și impunitate. Toate aceste măsuri compensatorii nu exclud și nu limitează răspunderea penală a tuturor persoanelor și entităților implicate în activitățile ce au condus la situația declanșării efectelor adverse și/sau invalidante”.
Art. 3
Art. 3, pct. (1), lit. a) – solicităm listarea tuturor bolilor „care pot fi prevenite prin vaccinare”, precum și a vaccinurilor specifice la care face referire proiectul privind obligativitatea. Acestea nu sunt menționate nicăieri în lege, ceea ce echivalează cu acceptarea a priori a tuturor vaccinurilor pe care în viitor autoritățile ar dori să le includă sub umbrela de reglementare a legii.
Art. 3, pct. 1, lit. b) – solicităm amendarea și completarea definiției vaccinului astfel: “Vaccinul este un medicament care conține virusuri sau bacterii vii atenuate sau inactivate, fragmente antigenice de virusuri, bacterii sau obţinute prin inginerie genetică precum și unul sau mai mulți adjuvanți care sunt adăugați în compoziția serului cu intenția de a genera în organismul vaccinat un răspuns imun mai puternic decât cel care ar fi fost generat doar prin injectarea fragmentelor de viruși/bacterii, existând posibilitatea de a declanșa boala împotriva căreia se vaccinează, dar, presupus, într-o formă mai ușoară.”
Art. 3, pct. 1, lit. b) și f) – solicităm furnizarea de dovezi științifice că niciun antigeni și niciuna dintre substanțele conținute în vaccinuri nu prezintă suprapuneri de substanțe proteice cu proteomul uman
Art. 3, pct. 1, lit. g) – solicităm amendarea definiției reacției adverse postvaccinale astfel încât să cuprindă TOATE motivele pentru care se produce: substanța inoculată, adjuvanții, doza, modul de administrare, modul de transport, sau alte condiții ce țin de actul medical sau de persoana căreia i s-a administrat vaccinul, în conformitate cu definiția clasică a reacției adverse din literatura medicală de specialitate. În forma actuală, definiția reacției adverse lipsește practic de conținut obligația de despăgubire a efectelor adverse postvaccinale.
Art. 3 pct. 1 lit i) – solicităm amendarea articolului prin clarificarea unor aspecte esențiale: – ce înseamnă “reacții așteptate și comune”,
– care este distincția dintre ele și anumite “semne și simptome de scurtă durată”,
– ce înseamnă “semne și simptome”,
– ce înseamnă “de scurtă durată”,
– care este limita de la care aceste reacții nu mai sunt așteptate și comune,
– care este diferența dintre ele și reacția adversă postvaccinală,
– care este legătura dintre reacțiile așteptate și comune și vaccinul în sine pe de o parte, particularitățile persoanei pe de altă parte iar în al treilea rând legătura dintre ele și modul de administrare, doza administrată și alte condiții care țin de actul medical.
Art. 3, pct. 1, lit. j) – solicităm modificarea definiției ”acoperirii vaccinale”: “proporţia persoanelor vaccinate din totalul persoanelor existente în colectivitatea de referință”.
Art. 3, pct. 1, lit. l) – respingem cu tărie acest articol: acesta reprezintă un serios atac și o desconsiderare gravă a instituției drepturilor părintești. Această dispoziție încalcă grav art. 487 și 488 Cod civil, reducând responsabilitatea părintelui în ceea ce privește asigurarea stării de sănătate a copilului la obligația părintelui de a permite personalului medical realizarea unui act medical prevăzut de lege.
Cap. II
Art. 4 – respingem acest articol în totalitate, și formulăm totodată următoarele observații punctuale:
Art. 4, pct. a) – nu poate exista vaccinare obligatorie.
Art. 4, pct. b) – solicităm să se facă publice criteriile pe baza cărora se stabilește că o situație epidemiologică devine “specială” (a se vedea supra, comentariul la art. 2 pct. 5)
Art. 4, pct. c), pct. 2 – solicităm enumerarea concretă și precizări suplimentare cu privire la profesiile vizate de text: – care sunt aceste profesii, – ce înseamnă “expuse suplimentar”,
Art. 4, pct. c), pct. 3 – solicităm precizări suplimentare cu privire la categoriile de vârstă vizate de text.
– ce înseamnă “risc crescut”,
– cine stabilește situațiile de risc crescut și pe baza a ce,
– cum se poate stabili în mod concret legătura dintre o anumită categorie de vârstă și riscul crescut,
– care este rolul particularităților persoanei în această paradigmă colectivă de abordare al cărei unic criteriu este vârsta.
Art. 5
Art. 5, pct. 2) – este necesar a fi reglementat concomitent cu legea care sunt condițiile care trebuie îndeplinite pentru contractarea în vederea desfășurării activității de vaccinare, și în orice caz acestea să fie în condiții de transparență și deplină conformitate cu legislația în materia achizițiilor publice.
– Reprezintă totodată o încălcare a dispozițiilor art. 487 – 488 Cod civil în sensul că exclude dreptul părinților care doresc să își vaccineze copiii de a alege un anumit tip de vaccin monovalent sau cu mai puține valențe decât cele disponibile sau de calitate superioară, un anumit mod de administrare, un anumit furnizor al vaccinului ori condiții superioare ale actului medical – cu atât mai mult cu cât art. 3(1) lit. g exclude aceste circumstanțe din reacțiile adverse postvaccinale.
Art. 6 – După cum arătam în comentariile generale, respingem reglementarea înregistrarii electronice a vaccinarilor în RENV. Este vorba de date cu caracter personal sensibile la care trebuie să aibă acces exclusiv titularul (în cazul copilului, părintele sau reprezentatul legal) și pentru a căror prelucrare de către o altă persoană sau entitate (deci inclusiv stocarea, modificarea și accesul) trebuie să fie obținut în prealabil acordul expres al titularului, în conformitate cu prevederile legislației speciale în materia datelor cu caracter personal.
Art. 7
Art. 7, pct. 1) – respingem cu tărie această definiție pernicioasă, care pune semnul egalității între vaccinare și starea de sănătate a copilului. După cum am arătat mai sus, vaccinarea nu este o procedură lipsită de riscuri, există numeroase cazuri, în România și întreaga lume de efecte postvaccinale adverse, și de asemenea există deja o populație infantilă nevaccinată despre care părinții raportează o stare de sănătate înfloritoare, prin contrast cu copiii vaccinați, acolo unde sunt mai mulți frați (unii vaccinați iar alții nu).
În acest context, solicităm ca statul român, prin instituțiile abilitate și în strânsă colaborare cu organizațiile de părinți, să realizeze de urgență, la nivel național, un studiu comparativ între copii vaccinați și nevaccinați, pe o populație infantilă relevantă, astfel încât să existe dovezi irefutabile pentru starea de sănătate a fiecărei categorii, precum și pentru costurile asociate îngrijirilor medicale și despăgubirilor totale acordate fiecărei categorii.
Art. 7, pct. 2) – respingem cu tărie reglementarea “acordului prezumat” – noțiune complet ilegală și abuzivă. Nimeni nu poate fi obligat să acceseze un serviciu medical care face parte din totalitatea serviciilor medicale asigurate de stat cetățenilor săi. În schimb, statul însuși trebuie să se oblige să asigure că aceste servicii medicale sunt prestate de o manieră optimă, atât la nivelul nevoilor de bază cât și al celor suplimentare, astfel încât să fie asigurat un nivel cât mai scăzut al efectelor adverse, o informare și o raportare optimă și o despăgubire rapidă și integrală, din fondurile asigurate de persoanele și entitățile implicate în producerea, furnizarea și actul vaccinării.
Art. 7, pct. 3) – după cum arătam mai sus, solicităm efectuarea unei evaluări complete a persoanei care optează pentru procedura vaccinării, anterior efectuării procedurii, cel puţin din punct de vedere alergologic, imunologic şi genetic, inclusiv în familia acestuia. Evaluarea trebuie efectuată din fonduri puse la dispoziție integral de stat. Ca urmare a acestei evaluări prealabile, dacă medicul curant va putea constata o contraindicație definitivă de vaccinare, această contraindicație NU va trebui avizată suplimentar de nici o altă comisie / organism.
Art. 7, pct. 4) – solicităm reglementarea în detaliu a procedurii de despăgubire a efectelor adverse: tipuri de răspundere (civilă=pecuniară, penală), fonduri, persoane responsabile, termene de soluționare (ore/zile), etc
Art. 8
Art. 8, pct. 1) – respingem în totalitate acest articol. Accesul la educație nu poate fi condiționat de vaccinare.
Art. 8, pct. 2), lit. a) – respingem în totalitate acest articol Ca o observație, solicităm dovezile științifice pe care se bazează obligația de recuperare a vaccinurilor – nu este periculos pentru o persoană să primească vaccinuri acccelerat, nerespectând astfel calendarul? Ce valoare mai are schema de vaccinare recomandată, dacă vaccinurile pot fi recuperate oricum și în orice moment?
Cap III
Art. 9
Art. 9, paragraf (1), lit d) – recomandăm organizarea unor dezbateri special cu organizațiile patronale în acest sens
Art. 9, paragraf (1), lit e) – solicităm divulgarea surselor de finanțare concrete preconizate la acest punct
Art. 9, paragraf (3) – care este motivul procentelor diferite – solicităm clarificări
Cap. IV
Art. 10 – respingem în totalitate acest articol; un asemenea organism nu este necesar, dimpotrivă este periculos prin atribuțiile reglementate și incompatibil cu funcționarea unei societăți democratice
Art. 10, paragraf (2) – solicităm explicații pentru faptul că dintr-o asemenea comisie nu face parte niciun reprezentant al societății civile, al organizațiilor de părinți, nimeni din partea organismelor ce reprezintă pacienții (consumatorii). Care este motivul pentru care din componența acestui organism face parte un reprezentant al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție?
Art. 10, paragraf (5) – atribuțiile GTCAV sunt contradictorii din punct de vedere al conflictului de interese. Îngrijorează în special rolul polițienesc, incompatibil cu natura seviciilor medicale, al acestui organism, destinat să monitorizeze activitatea de vaccinare, să realizeze activitatea de informare a populației cu privire la vaccinare (în locul profesioniștilor în sănătate, care ar acționa conform deontologiei profesionale și jurământului depus la intrarea în profesie), să detecteze și evalueze opiniile potrivnice vaccinării vehiculate în spațiul public, să sesizeze organele competente în caz de neconformare, etc etc
Art. 11 – respingem în totalitate acest articol; un asemenea organism nu este necesar, dimpotrivă este periculos prin atribuțiile reglementate și incompatibil cu funcționarea unei societăți democratice
Art. 11, paragraf (1) – solicităm explicații de ce este necesară prezența unui psiholog?
Art. 11, paragraf (4) lit. f) – respingem cu tărie orice măsură menită să ia în evidență situațiile de nevaccinare precum și stabilirea oricărui plan sau program de recuperare a vaccinurilor
Art. 11, paragraf (4) lit. h) – respingem; orice contraindicație de vaccinare se discută în deplină confidențialitate între medic și pacient
Art. 11, paragraf (4) lit i) – respingem forma actuală a articolului. Orice situație de efect advers se constată de către medicul curant al persoanei vaccinate și trebuie raportată de către acesta, în condiții de deplină confidențialitate și impunitate. Trebuie precizat termenul și cuantumul în care compensarea efectului advers trebuie efectuată.
Art. 11, paragraf (4) lit j) – respingem cu tărie acest articol
Art. 11, paragraf (4) lit l) – respingem cu tărie acest articol
Art. 11, paragraf (4) lit m) & n) – respingem cu tărie acest articol!
Art. 11, paragraf (4) lit p) – respingem cu tărie acest articol! Medicii trebuie să fie absolut liberi să își spună liber părerea despre vaccinuri, inclusiv să studieze, solicite și primească informații, în conformitate exclusiv cu normele deontologice profesionale și cu propria conștiință.
Cap. V
Art. 12 Drepturile revin exclusiv părinților. Alte persoane sau organisme au doar rol consultativ, în scopul adoptării unei decizii informate, și doar dacă părinții le solicită expres serviciile în acest sens.
Art. 13
Art. 13, paragraf (1) lit b) – despre ce “calendar” este vorba?
Art. 13, paragraf (1) lit d) –unde se vor menține stocurile? Cine va realiza controlul stocurilor? Este necesr să existe un control public asupra acestei probleme recurente
Art. 13, paragraf (1) lit f) – solicităm ca achiziția centralizată de vaccinuri SĂ NU FIE EXCEPTATĂ de la prevederile legislației privind achizițiile publice, dimpotrivă, să o respecte întocmai
Art. 13, paragraf (1) lit u) – ce înseamnă “eficacitate”? ce înseamnă “grad acceptabil de siguranță”? solicităm definirea prin precizarea de criterii științifice, clare si cuantificabile
Art. 14
Art. 14, paragraf (1) lit k) – solicităm completarea articolului cu termene concrete de realizare a obligațiilor prevăzute Suplimentar, solicităm reglementarea răspunderii autorității respective pentru obligațiile ce îi revin
Art. 15
Art. 15, paragraf (1), lit p) – respingem acest articol Suplimentar, solicităm reglementarea răspunderii autorității respective pentru obligațiile ce îi revin
Art. 17
Art. 17, paragraf (1) lit a) – ce înseamnă în accepțiunea legiuitorului “informații corecte și complete”? solicităm garanții pentru medici ca în achitarea de aceste obligații să se supună doar normelor deontologice profesionale și propriei conștiințe
Art. 17, paragraf (1) lit h) – solicităm reglementarea de garanții pentru medici, că vor putea să se achite de obligația raportării în condiții de confidențialitate și deplină impunitate, fără să se teamă că raportarea unui efect advers post vaccinal va fi considerată o “atitudine antivaccin” (cum este acum reglementat la art. 11 para 4 litera p) și art. 18
Art. 17, paragraf (1) lit r) – informarea trebuie să conțină și alte aspecte legate de vaccinare (ingrediente, riscuri, efecte adverse, posibilitate de raportare, alternative, etc)
Art. 19
Art. 19, lit. b) – respingem articolul și totodată atragem atenția asupra faptului că se face referire la UN ARTICOL INEXISTENT în textul proiectului de lege (art. 26)
Art. 20
Art. 20, lit a) – informarea se face către adulți, nu către copii
Art. 20, lit b) – respingem cu tărie acest articol
Art. 20, lit d) – respingem cu tărie acest articol. Școlile au menirea de a educa, nu de a desfășura activități polițienești; în plus este vorba despre date cu caracter personal sensibile.
Art. 21
Art. 21, lit b) – respingem cu tărie acest articol.
Art. 21, lit c) – respingem cu tărie acest articol.
Art. 21, lit e) – solicităm reformularea astfel: “Colaborează cu organizațiile civice organizate legal în localitate sau consiliile consultative în vederea informării corecte și complete a populației privind riscurile și beneficiile vaccinării.”
Art. 22
Art. 22, lit a) – respingem acest articol
Art. 22, lit b) – respingem acest articol; informarea nu se face către copii
Art. 22, lit c) și lit d) – respingem acest articol.
Art. 23 – respingem acest articol
Art. 24 – respingem acest articol
Art. 25 – respingem acest articol
Art. 26 – acest articol lipsește din text
Art. 27
Art. 27, alin 1) – normele de aplicare trebuie aprobate tot prin lege
C. PROPUNERI DE LEGE FERENDA
Actul normativ aflat în dezbatere publică în forma propusă de proiectul de lege este profund ilegal.
Solicităm reglementarea anumitor aspecte deosebit de importante, care la ora actuală lipsesc din peisajul legislativ consacrat vaccinării populației din România. Astfel:
- Obligaţia “furnizorilor de servicii de servicii medicale de vaccinare” de a furniza persoanei care se vaccinează analize risc-beneficiu pentru fiecare vaccin, precum și de a informa persoana care se vaccinează, în mod complet şi corect, pe bază de studii științifice primare, asupra tuturor informaţiilor relevante în ceea ce priveşte procedura medicală administrată, şi anume cel puţin cu privire la compoziţia completă a vaccinului ce se doreşte a fi administrat şi cu privire la toate riscurile asociate administrării, alternativele la procedura propusă, consecințele refuzului administrării;
- Obligaţia “furnizorilor de servicii de servicii medicale de vaccinare” de a efectua o anamneză familială detaliată precum și o evaluare completă a persoanei supuse vaccinării, anterior efectuării acestei proceduri, cel puţin din punct de vedere alergologic, imunologic şi genetic, inclusiv în familia acestuia;
- Asumarea în scris – înainte de efectuarea actului medical al vaccinării – a obligaţiei de a înregistra şi raporta toate efectele adverse ale vaccinului administrat, suportate și relatate de persoana vaccinată sau de aparținătorii acesteia, indiferent de momentul survenirii în timp a acestui efect faţă de momentul administrării vaccinului, în condiții de deplină confidențialitate și fără teama de consecințe punitive (precum se prevede în proiect în acest moment)
- Asumarea în scris a răspunderii civile și penale de către medicul vaccinator pentru actul medical al vaccinării, inclusiv pentru acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate subiectului procedurii în cazul survenirii unor efecte adverse;
- Reglementarea răspunderii civile și penale a producătorilor de vaccinuri, importatorilor, distribuitorilor, decidenților, și a tuturor persoanelor și entităților implicate în activitatea de vaccinare.
D. Mențiune specială dorim să facem cu privire la SITUAȚIA VACCINĂRII DIN PRINCIPALELE ȚĂRI CIVILIZATE ALE EUROPEI ȘI LUMII:
- Vaccinarea este opțională în următoarele țări: Germania, Austria, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Elveția, Suedia, Norvegia, Finlanda, Irlanda, Spania, etc.
- În Franța sunt obligatorii 3 vaccinuri (difterie, tetanus și polio) însă există o masivă opoziție a populației întrucât nu există doze de vaccin tri-valente (care să conțină doar aceste trei tulpini). Conform Institutului Național Francez pentru Prevenție și Educație de Sănătate, nivelul de neîncredere al francezilor în vaccinuri a crescut de la 10% în 2005 până la 40% în 2010 , și este în continuare în creștere , existând și numeroase procese pe rolul instanțelor de judecată. Italia are 4 vaccinuri obligatorii însă este reglementat dreptul de a refuza, cu proceduri diferite de la zonă la zonă. Portugalia are obligatorii doar vaccinurile contra difteriei și poliomielitei, iar Belgia doar pe cel contra poliomielitei;
- În Statele Unite ale Americii, noua administrație a început în mod hotărât să chestioneze siguranța schemei actuale de vaccinare și siguranța vaccinurilor în genere;
- Nicăieri în lume accesul copiilor în diverse instituții de învățământ nu este condiționat de vaccinare, iar părinții ce nu își vaccinează copiii nu sunt nici sancționați, nici discriminați.
Faţă de dispoziţiile Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, solicităm organizarea de dezbateri publice reale și extinse pe tema acestui proiect de lege, dezbateri la care publicul şi presa să aibă acces nelimitat, în scopul asigurării transparenţei şi contradictorialităţii necesare pe acest subiect atât de important pentru sănătatea cetăţenilor. În acest scop, vă invităm să ne comunicaţi data, ora şi locul unde va/vor avea loc sesiunea/-sesiunile de dezbatere publică.
Menţionăm că, în absenţa îndeplinirii celor mai sus solicitate, ne rezervăm dreptul de a ataca atât proiectul cât şi eventuala lege, pentru încălcarea prevederilor Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
În vederea asigurării transparenței decizionale, și având în vedere multiplele conflicte de interese între atribuțiile diverselor autorități, ce se decelează chiar din textul acest proiect de lege, vă invităm să faceți publică componența exactă a colectivului care a elaborat acest proiect de lege precum și profesiile și funcțiile deținute de membrii acestui colectiv în cadrul unor autorități publice sau private