,, La 33 ani de la Revoluție, n-am scos comunismul din noi. România traversează o criză profundă. Taxăm aspru munca. Presa e cumpărată. Talentele fug peste hotare. Construim săli de sport în cătune unde nu mai sunt copii. Ne împrumutăm foarte mult și foarte scump pentru a plăti salariile nesimțite și pensiile speciale ale nomenclaturii.
N-am reclădit industria distrusă după Revoluție, de la ARO până la locomotivele Electroputere Craiova. Spaniolii călătoresc pe liniile feroviare cu 300 km/h. Trenurile noastre au viteza unei trotinete.
Asistăm la dispariția modelelor și la relativizarea principiilor morale. Satele sunt pustii. Exportăm bucătari talentați în țări ca Spania sau Italia și importăm din Asia transportatori Glovo.
Oameni cu sumare cunoștințe de istorie, geografie, economie și relații internaționale vor să conducă destinele a milioane de compatrioți. Poporul are bune intenții, dar se lasă ușor păcălit de politruci superficiali, prost-crescuți sau cinici.
Poate am fost prea mult dornici să copiem tot ce vine din afară, uitând rădăcina curată a românismului. Ne batem joc de Eminescu, i-am uitat pe Eliade, Noica sau Vulcănescu. Am pierdut dreapta măsură și reflexul demnității.
Mai sunt bunici care visează la un Crăciun alături de copii și nepoți; șoferi care-și doresc șosele rapide; familii tinere care tânjesc la o casă spațioasă; studenți care s-ar mândri să aparțină unor Universități de top.
Astăzi, orice ins cu studii aproximative se privește-n oglindă și se vede îndată ministru sau președinte. Sunt milioane de români sătui de politicieni șmecheri, șnapani sau analfabeți.
Ne declarăm cetățeni europeni, dar nu apărăm principiul libertății de exprimare sau al libertății mișcare. Ne declarăm democrați, dar suprimăm pluralismul dezbaterilor despre vaccin.
Perpetuăm la Bruxelles frica de-a nu-i supăra pe cei „de sus”. Suntem viteji la tastatură, dar leneși la treaba de jos.
Decidenții urmăresc ținte meschine și, sub raport intelectual, se învârt într-un cerc cu rază mică. În fotbal, medicină sau aviație, trăim prea mult din amintiri.
Descompunerea noastră morală e cauzată de absența unor obiective îndrăznețe. Ne-am putea propune să facem un aeroport gigantic, precum turcii la Istanbul. Noi am ales „lemnul și spațiile mici.”
Ne lipsesc liderii capabili nu să distreze poporul, ci să educe națiunea; nu s-o dădăcească, ci s-o facă să iubească visul României Mari.
Pentru a ne reveni în fire, va trebui să tragem o linie. Până nu e prea târziu”, a scris Mihail Neamțu pe Facebook.